1. Poveste. Asemanari si deosebiri intre Fecioara Maria si o albina.
Se spune ca Fecioara Maria se aseamana cu o albina care, iind plecata de la stup, sau de la templu, isi cauta Fiul din floare in floare, intreband oamenii daca L'au vazut, sau macar daca au auzit de El, precum albina cauta polen in fiecare floare - in una gaseste, in alta - nu. Asa si Fecioara Maria - de la unii oameni afla informatii - de la altii - nu. Si, la fel ca si albina, care se intoarce la stup dupa ce a cautat intr'un anumit numar de flori si a strans o anumita cantitate de polen, si Fecioara Maria se intoarce la templu dupa ce a aflat anumite vesti.
2.Povestea celor doi frati.
A fost o data ca niciodata, ca daca n'ar fost, nu s'ar fi povestit.
Se spune ca o data o mama a avut doi copii: o fata si un baiat.
Fata era harnica, ii placea sa faca treaba.
Insa baiatul era lenes, cat era ziua de mare el nu facea nimic, numai taia frunza la caini.
La un moment dat s'a intamplat ca mama sa cada greu bolnava si sa'i cheme pe cei doi copii ai sai la capul patului, ca sa le spuna cele din urma cuvinte.
Stiind ca nu mai are mult de trait, si stiind cat si ce poate fiecare, pe fata, care tot timpul i'a fost un sprijin in casa si a ajutat'o cand i'a fost greu, a binecuvantat'o ca, dupa moartea sa, adica a mamei, fata sa se transforme intr'o albina...
... in ceea ce'l priveste pe baiat, stiind ca n'a ajutat'o cu nimic, si ca acestuia mai mult ii placea sa stea degeaba, i'a sortit sa se transforme intr'un paianjen.
Zis si facut. Dupa cuvintele rostite, mama n'a mai trait mult, iar cei doi copii ai sai s'au preschimbat dupa cum le sortise mama: fata - intr'o albina, iar baiatul - intr'un paianjen.
Asadar asa se explica harnicia albinei si admiratia fata de aceasta, si ura si frica fata de paianjeni.
Iar cei doi copii, sub infatisarea de albina, respectiv paianjen, inca mai uimesc si astazi pe cei care'i intalnesc.
Si am incalecat pe'o sa, si v'am spus povestea asa.
Si am incalecat pe'o pruna, si v'am spus o mare minciuna.
3.Domnul Iisus si Sfantul Petru la popas peste noapte.
Domnul Iisus si Sfantul Putru S'au dus, dupa o zi lunga, grea, obositoare si anevoioasa, la un poapas sa ca petreaca noaptea acolo. S'au inteles cu proprietarul sa stea doua nopti...
Acesta, proprietarul, mai avea doar o camera cu un pat, celelate fiind ocupate...
Ce S'au gandit Cei doi - sa o ia... sa nu o ia... si au luat'o!
In prima noapte, Domnul IIsus S'a culcat la margine, cat il priveste pe Sfantul Petru - acesta s'a culcat la perete. Nimic neobisnuit pana acum. Numai ca, adormind ei bine, in camera la ei au intrat doi hoti si l'au batut pe Sfabtul Petru, pentru a le da banii.
A doua noapte, Sfantul Petru, vazand ca Domnul Iisus n'are nimic, s'a gandit ca in noaptea ce vine, daca vor mai veni hotii - si au sa mai vina - sa Il culce pe Domnul Iisus la perete, iar el, Sfantul Petru, sa se culce la margine.
Zis si facut, numai ca, de data asta, hotii au stat putin si s'au gandit: mai, naoptea trecuta l'am batut pe cel de la perete, ia in noaptea asta sa il batem pe cel culcat la margine! Numai ca., de data asta, Cel culcat la margine nu mai era Domnul Iisus, ci Sfantul Petru, asa ca hotii l'au batut pe Sfantul Petru - din nou!
Sfantul Petru credea ca, spunandu'i Domnului Iisus sa Se culce la perete a doua noapte, el - Sfantul Petru - va scapa nevatamat, numai ca n'a fost asa...
In concluzie: Dumnezeu nu poate fi pacalit, in orice mod am incerca noi sa'L pacalim. Chiar daca nu ne dam seama, El vede, aude si stie tot cu privire la noi. Cu toate acestea, ne lasa "sa ne facem de cap". :)
4. "S'au dus odata copacii sa unga imparat peste ei, si au zis catre maslin: Domneste peste noi! Iar maslinul a zis: Lasa'voi eu oare grasimea mea, cu care se cinsteste Dumnezeu si oamenii si ma voi duce sa umblu prin copaci? Atunci copacii au zis catre smochin: Vino si domneste peste noi! Dar si smochinul a raspuns: Sa'mi las eu oare dulecata mea si fructul meu cel dulce si sa ma duc sa carmuiesc copacii? Atunci au zis copacii catre vita de vie: Vino tu si domneste peste noi! Iar vita de vie a zis catre ei: Cum sa'mi las eu mustul meu ce veseleste pe Dumnezeu si oamenii si sa ma duc sa carmuiesc copacii? In cele din urma, au zis toti copacii catre spin: Vino tu si domneste peste noi! Iar spinul a zis catre copaci: Daca voi ma puneti cu adevarat imparat peste voi, atunci veniti si va culcati sub umbra mea; iar de nu, atunci va iesi foc din spini si va arde cedrii Libanului.". (Carte Judecatorilor, IX, 8 - 15)
