1. Intr'un mic orasel din America locuia o familie ce se numea famiia Anderson. Capul familiei se numea George si era om de afaceri. El castiga in medie 800 de dolari pe luna. Pe sotia sa o chema Helena si era contabila. Ea castiga 400 de dolari pe luna. Ei aveau doi copii si un caine. Pe copii ii chema Tom si Mary, iar pe caine - Buck. Tom era cel mai mic din familie. George si Helena mereu veneau obositi de la serviciu. In urma cu doua zile Tom si Mary au terminat scoala.
George a stat si s'a gandit si a ajuns la o concluzie: ca peste o saptamana sa plece cu totii, timp de o saptamana, intr'o excursie la munte, timp de o saptamana. El s'a dus si i'a spus sotiei sale Helena.
- Dragule, dar este minunat! Hai sa mergem sa le spunem copiilor.
Cand au auzit copiii, n'au mai putut de bucurie, pentru ca nu mai fusesera de mult la munte o saptamana. In saptamana aceea care a mai ramas pana la excursie, George si Helena s'au invoit de la serviciu si au ales cabana la care sa mearga.
Saptamana aceea a trecut pe nesimtite si a venit seara dinainte de excursie. Au cinat cu totii in camera de zi si s'au culcat cu gandul ca a doua zi vor pleca la munte!
Venind dimineata, familia Anderson a luat tot ce le trebuia pentru drum si au plecat la ora 10. Deoarece casa lor era la o distanta destul de mare de munte, familia Anderson nu a putut ajunge intr'o zi, asa ca au petrecut noaptea la un motel. Auzind aceasta, domnul de la receptie a zis:
- Domnule, daca as fi in locul dumneavoastra, nu m'as duce pentru ca se anunta furtuna la munte in zilele acestea si pentru ca sa va duceti la munte in perioada aceasta a anului e periculos, deoarece locuitorii de la munte spun ca se intampla lucruri ciudate, mai ales noaptea.
- Domnule, a zis George Anderson, noua nu ne este frica, si chiar daca s'ar intampla cum ati spus dumneavoastra, noi n'o sa patim nimic. Hadeti in camera, a zis George Anderson sotiei si copiilor sai, care erau cat de cat speriati si ingrijorati de cele auzite de domnul de la receptie.
Ajunsi in camera, familia Anderson au lasat lucrurile si s'au intors ca sa cineze. La cina a fost servit mai intai mezel si apoi friptura de pui. Intorsi in camera, acestia s'au schimbat si s'au culcat. Era ora 10. Cand ceasul a batut ora 12, George s'a speriat. Poate ca s'a speriat din cauza celor spuse de domnul de la receptie. Atunci George a privit putin pe geam afara, a baut un pahar cu apa si s'a culcat la loc.
De dimineata familia Anderson s'a trezit la ora 7 jumatate, iar la ora 8 au servit micul dejun. La micul dejun copiii au servit cate un pahar cu lapte si unt cu gem, iar parintii au servit cate o cafea cu lapte si unt cu gem. Pe la ora 10 au plecat de la motel, dupa ce au predat cheia camerei si dupa ce au platit.
Pe drum George Anderson a pornit radioul. La radio a anuntat ca la munte va fi furtuna mai spre seara.
- A avut dreptate domnul de la receptie. Mai bine am fi facut bine si l'am fi ascultat. Ei au ajuns la munte in jurul orei 17 din pricina micilor opriri pe care le mai facusera de cand plecasera de la motel. Tot in jurul orei 17 a inceput sa ploua.
Norii au fost asa de desi incat se facuse intuneric incat puteai spune ca este noapte. Incepuse sa se ridice aburi din pamant, iar ei erau singuri pe munte. Din cauza ploii care incepuse, ei nu au mai apucat sa nimereasca drumul inapoi in orasel (motelul era intr'un orasel).
- Ne'am ratacit! a exclamat George Anderson, ceea ce s'a dovedit a fi si adevarat, din pacate.
In sfarsit au ajuns la un castel care parea a fi singuratic. Au batut la usa, dar nu le'a raspuns nimeni. Vazand ca nu le raspunde nimeni, si vazand si ploaia si vantul de afara, au intrat in castel, cu tot cu bagaj.
Castelul avea zidurile prapadite si murdare. Avea multe ferestre si un balcon de unde se putea vedea pana la o distanta de cativa kilometri. Castelul era situat intr'o padure si avea o inaltime de aproximativ 20 metri. Apartinuse unui om bogat care fusese blestemat de o vrajitoare pentru ca se purtase urat cu ea. Oamenii spun cum ca acel castel ar fi fost bantuit.
Ajunsa in interiorul castelului, familia Anderson a putut observa o multime de tablouri pe pereti si o multime de usi. De asemenea, ei au vazut si soareci si si o scara care duce la celelalte etaje ale castelului. Peste putin timp a venit si proprietarul castelului (castelul era, totusi, in proprietatea cuiva!), un om batran, cu un sfesnic cu trei lumanari aprinse in el. Acest om nu era nimeni altul decat renumitul conte Dracula. Cand l'a vazut Buck, cainele familiei Anderson, a inceput sa'l latre (Buck i'a insotit in toata calatoria facuta pana in acel moment). Dupa ce s'au potolit, batranul i'a poftit la receptie. In timp ce batranul se ducea spre receptie, urmat de familia Anderson, familia Anderson n'a vazut si nici n'a auzit ceea ce a vazut si ceea ce auzit Buck. Batranul acela se transformase in contele Dracula, iar pe mana cu care tinea sfesnicul avea sange proaspat.
Cand familia Anderson a ajuns la receptie, l'au vazut pe batran transformat in contele Dracula, insa nu au stiut cine este (erau din America! :) ). Batranul, sau contele, le'a dat cheia, si l'a pus pe capul familei sa semneze.
- Noapte buna! a urat contele familiei cu un zambet bizar pe fata, dupa ce George Anderson, capul familiei, a semnat.
- Noapte buna si dumitale! i'a urat George Anderson acestuia, dupa care s'a dus impreuna cu familia si catelul in camera.
Contele Dracula este un vampir ce bea sangele oamenilor. Doarme intr'un sicriu pe care il are ascuns in pivnita. Se trezeste dupa apusul soarelui, mai exact la miezul noptii, si se duce in cautare de victime. Contele Dracula are varsta de 300 de ani si pielea rece si vanata.
Ajunsi in camera, familia Anderson si'au desfacut bagajele, s'au schimbat si s'au culcat, din cauza ca erau obositi de drumul lung. Ei au lasat fereastra deschisa pentru ca afara nu mai ploua (ploaia se oprise inre timp) si astfel nu mai avea cum sa mai intre apa in camera. La scurt timp dupa aceea a inceput sa cante bufnita, si sa urle lupul la luna (era luna plina afara si, dupa cum am spus mai sus, se aflau intr'o padure).
La 12 noaptea a batut ceasul, iar contele Dracula a iesit din sicriu si, cum ii era sete, iar la el in castel se aflau in gazda oameni, s'a dus la ei in camera. S'a dus mai intai la patul Helenei si s'a aplecat asupra ei, gata sa'i suga sangele. In acea clipa Helena s'a miscat, iar contele, de teama ca nu cumva aceasta sa se trezeasca si sa'l descopere, s'a retras la el in sicriu.
De dimineata, familia Anderson s'a trezit si a luat micul dejun. Vazand, insa, ca proprietarul castelului care, dupa cum am spus, era contele Dracula, amintit mai sus, nu se arata (ei nu'l recunoscusera la receptie!), au hotarat sa viziteze, de unii singuri, castelul.
Tom a gasit 999 de chei si chemand'o pe Mary, i'a spus acesteia:
- Uite ce am gasit! Hai sa mergem sa vedem la ce sunt bune.
Erau foarte multe chei. Una dintre ele avea un insemn pe ea - era de la camera in care se afla sicriul contelui.
Cei doi frati s'au dus si au incercat cheia care se potrivea prima. Si au intrat! Sau numai au deschis usa... Aici au gasit monstri legendari, monstri cu doua capete, 5 labe care le serveau pe post de membre inferioare, si alte 3, care le serveau pe post de membre posterioare, cu coada ca de leu si solzi ca de peste. Acesti monstri mancau oameni carora contele Dracula le sugea sangele si ii epuiza atat fizic, cat si mental, astfel incat acestia sa nu mai fie constienti si buni de nimic. Acesti monstri erau inlantuiti.
In cea de'a doua camera erau scheletele vii ale oamenilor morti, care'si faceau de cap, adica se jucau si fumau. Acestea, vazandu'i pe copii, i'au salutat.
In a treia camera se aflau fantomele oamenilor morti, cat si fantomele fostilor prorietari ai castelului. Acestea cerea razbunare. La auzul strigatului lor ti se facea parul maciuca!
In cea de'a patra camera, pentru ca, dupa cum am spus erau 999 de chei care se potriveau la 999 de yale, copiii au gasit trei vrajitoare. Acestea preparau licori care te faceau vampir. Ele aveau un cazan mare in care puneau: ochi de om, gheare de pisica moarta si solzi de peste.
In cea de'a cincea camera era un balaur cu 7 capete, 7 cozi, si peste 50 de membre. El scuiap foc pe gura si pe nas.
In a sasea camera era apa cu un rechin fioros care poate dintr'o inghitiura sa inghita un om.
In a saptea camera erau oameni ologi cu limbi ca de sarpe, care isi puteau roti capetele la 360 de grade si care aveau ochi de pisica si solzi de peste.
In cea de'a opta camera au vazut animale care putea merge la fel ca oamenii: soareci, sobolani, vaci si alte jivine. Bineinteles, acestea ertau vrajite de vrajitoatoarele din a patra camera, la porunca contelui. Tot la porunca contelui au fost vrajite si scheletele cele din a doua camera. Acesta le'a poruncit vrajitoarelor sa le faca pe acestea sa mearga ca oamenii vii. Animalele din acesta camera aveau chipul asemanator cu al unor papusi. Ele i'au salutat pe copii.
In a noua si ultima camera unde au intrat copiii se gasea o papusa legata in lantri pentru ca era posedata de un demon. Aceasta papusa era mai rea decat cele intalnite inainte.
Monstri din prima camera, balurul din cea de'a cincea camera, rechinul din cea de'a sasea camera, oamenii ologi din cea de'a opta camera si papusa posedata din cea de'a noua camera erau la inceput oameni obisnuiti care l'au suparat pe conte - l'au facut oarecum vampir, belstemandu'l in felul acesta - si, la pornca contelui, au fost vrajiti de cele trei vrajitoare din cea de'a treia camera sa petreaca astfel in veci... sau aproape. Cat le priveste pe cele trei vrajitoare, acestea au fost cele trei sotiii ale celor trei fosti proprietari ai castelului care nu se stie cum au ajuns vrajitoare (si nici contele Dracula sa fie actualul proprietar al castelului).
Si mergand ei asa, din camera in camera, sau din incapera in incapere, au mai intalnit: spiridusi, pitici, gnomi, fauni, centauri, minotauri, ciclopi, alti vampiri si te miri ce. De fiecare se minunau, dar in acelasi timp se si ingrozeau... si ii salutau.
In timp ce copiii vizitau castelul prin interior, parintii lor ii vizitau exteriorul. In spatele castelului se gasea o usa care ducea in camera unde isi tinea contele Dracula rezerva de sange. Ei, ca si fii lor, au fost foarte mirati ca au gasit asa ceva in castel. In acea camera erau numai 999 de sticlute de sange pentru ca pe a o mia a baut'o in noaptea precedenta cand nu a putut sa'i suga sangele Helenei din cauza ca acasta s'a miscat (sau a tresarit). Contele bea din acele sticlute atunci cand nu avea victime.
2. "S'au dus o data copacii sa'si unga imparat peste ei si au zis catre maslin: Domneste peste noi! Iar maslinul a zis: Lasa'voi eu oare grasimea mea, cu care se cinsteste Dumnezeu si oamenii se mendresc si ma voi duce sa umblu prin copaci? Atunci copacii au zis catre smochin: Vino tu si domneste peste noi! Dar si smochinul a raspuns: Sa'mi las eu oare dulceata mea si fructul meu cel bun si sa ma duc sa carmuiesc copacii? Apoi au zis copacii catre vita de vie: Vino tu si domneste peste noi! Si vita de vie a zis catre ei: Cum sa'mi las eu mustul meu care veseleste pe Dumnezeu si pe oameni si sa ma duc sa carmuiesc copacii? In cele din urma au zis copacii catre spin: Vino tu si domneste peste noi! Iar spinul a zis catre copaci: Daca voi ma puneti cu adevarat imparat peste voi, atunci veniti si va odihiti sub umbra mea: iar e nu, va iesi foc din spini si va arde cedrii libanului." (Judecatori, IX, 8 - 15)
3. A fost o data un imparat... si povestea aici s'a incheiat. :)
